Forme de cancer la copii. Semne ale cancerului la copii, adolescenti si tineri
Cancerul la copii se intalneste rar. Depistarea poate fi foarte dificila, intrucat simptomele specifice cancerului sunt aceleasi ca simptomele unor boli mai putin grave. Un medic de familie poate intalni in activitatea de o viata doar cateva cazuri de cancer la copil. Exista asocieri intre sindromul Down si leucemie, intre neurofibromatoza si tumorile SNC si intre alte boli rare si unele forme de cancer.
Intrucat parintii il cunosc cel mai bine pe copil sau tanar, medicul de familie ar trebui sa tina seama de experienta si cunostintele parintilor atunci cand decide daca il trimite sau nu pe copil sau tanar la un specialist. Nelinistea parintilor este un motiv suficient pentru o trimitere, chiar daca o cauza benigna este considerata mai probabila.
Aproape 80% din cazurile de cancer la copii, depistate la timp, se pot vindeca
• Neuroblastomul
• Leucemia
• Tumora Wilms
• Tumori cerebrale
• Rabdomiosarcomul
• Limfoame
Neuroblastomul
Neuroblastomul este un cancer al sistemului nervos simpatic. Este responsabil pentru 5 – 7% din toate cancerele la copii; aproximativ 1 din 6.000 de copii este diagnosticat cu Neuroblastom inainte de a implini cinci ani.
Neuroblastomul este o tumora solida, maligna, care se manifesta ca o tumora sau o excrescenta in abdomen sau in jurul coloanei vertebrale.
Tratamentul este determinat de numerosi factori, incluzand stadiul bolii si varsta copilului.
Neuroblastomul exista deseori inca de la nastere, dar cel mai des este diagnosticat mult mai tarziu, cand copilul incepe sa manifeste simptomele bolii. Varsta medie de diagnosticare este de doi ani. Aproximativ 25% dintre copiii diagnosticati cu neuroblastom au mai putin de un an. Acest grup de varsta are cea mai buna prognoza, cu o rata de vindecare de 90%. Nu se stie inca de ce copiii sub un an au sanse de vindecare mult mai mari.
Semne si simptome:
· tumora sau excrescenta in abdomen, torace, gat sau pelvis;
· pierderea poftei de mancare, ameteala, pierdere in greutate, dureri de stomac, constipatie, dificultati de urinare;
· schimbari la ochi: cearcane, o pleoapa cazuta, pupila care nu se contracta, probleme de vedere;
· durere toracica, tuse dificultati de respiratie, tuse persistenta;
· durere sau amorteala a extremitatilor inferioare, schiopatat, incapacitate de a sta in picioare, impiedicare;
· dureri ale oaselor, febra, nervozitate;
· dureri de spate (durerile de spate nu sunt normale la copii).
Cele mai multe tumori maligne solide, cum sunt neuroblastoamele, provoaca umflare sau durere. Simptomele neuroblastoamului variaza pentru ca localizarea tumorii determina simptomele pe care le observa parintii. Majoritatea neuroblastoamelor se gasesc in abdomen. Parintii pot simti o umflatura sau o excrescenta in timp ce isi imbraca sau isi spala copilul.
O tumora in abdomen il poate face pe copil sa se simta balonat, poate provoca dureri de stomac, pierderea poftei de mancare , constipatie si dificultati la urinare. Alte localizari principale pot include capul, gatul sau toracele.
Tumorile localizate la nivelul capului sau gatului pot debuta ca o excrescenta. Copilul poate avea cearcane, asemanatoare unor vanatai in jurul ochilor, sau o pupila care nu se contracta.
Tumorile toracice pot provoca dureri, dificultati de respiratie sau tuse persistenta.
Tumorile care cresc in zona coloanei vertebrale pot provoca dureri, amorteala extremitatilor inferioare, constipatie si urinare cu dificultate.
Simptomele de debut sunt uneori cu caracteristici mai putin specifice, cum ar fi pierdere in greutate, febra sau alte senzatii vagi de rau si, prin urmare, orice semn neobisnuit sau simptom pentru care nu exista cauze aparente trebuie investigat.
In majoritatea cazurilor, cand s-a pus diagnosticul, Neuroblastomul s-a imprastiat deja in afara locului de origine (metastaze). Acest lucru poate provoca uneori simptome ca:
· dureri de oase;
· febra;
· nervozitate;
· transpiratie;
· tensiune ridicata.
Ce sa faceti: Duceti copilul la medic.
Medicul trebuie sa:
· verifice daca exista o tumora palpabila;
· faca o analiza a urinei.
Neuroblastomul secreta aproape intotdeauna substante (catecholamine) care sunt eliminate prin urina. Aceste substante se gasesc in mod normal in urina, dar au niveluri mai ridicate la 95% dintre copiii diagnosticati cu neuroblastom. Detectarea acestor substante se face in urina colectata timp de 24 de ore.
Daca se suspecteaza un neuroblastom, se vor face alte teste, intre care radiografii, ecografie abdominala, tomografie a capului, toracelui si abdomenului, hemograma, teste ale sangelui care evalueaza functia ficatului si a rinichilor, scintigrafie cu MIBG, ecografie a maduvei si punctie medulara.
Leucemia
Leucemia este un cancer al maduvei, miezul spongios al oaselor care produce celulele sangelui. Este responsabila pentru aproximativ 35% din toate cancerele la copii; aproximativ 1 din 1000 de copii este diagnosticat cu leucemie inainte de a implini 19 ani, desi aceasta este mai des intalnita la copiii mai mici de 10 ani.
In cazul leucemiei, celulele albe anormale se divid incontrolabil in detrimentul celulelor normale din fluxul sanguin, celulele albe anormale nu sunt mature si, prin urmare, nu isi pot indeplini functia de lupta impotriva infectiilor. Aceste celule sufoca celulele albe sanatoase, ca si celulele rosii care duc oxigen in corp si trombocitele care controleaza coagularea sangelui.
Leucemia se trateaza cu chemoterapie combinata uneori cu radioterapie. Rata de supravietuire la timp de cinci ani pentru copiii diagnosticati cu leucemie este de aproximativ 70%.
Semne si simptome
· letargie, slabiciune, paloare, ameteala;
· dureri de spate, picioare si incheieturi, dureri de cap, probleme la stat in picioare sau mers;
· vanatai care apar prea usor, sangerari neobisnuite, sangerari frecvente ale nasului, sangerari ale gingiilor, petechii (puncte rosii pe piele);
· infectii repetate, frecvente;
· febra care dureaza mai multe zile;
· lipsa poftei de mancare, pierdere in greutate;
· ganglionii limfatici umflati, stomac balonat sau dur, ficat sau splina marite;
· transpiratii nocturne;
· nervozitate.
Un copil in primele stadii ale leucemiei poate prezenta unele sau toate simptomele de mai sus. Aceleasi simptome sunt atribuite si gripei. Acest fapt face ca diagnosticul sa fie extrem de dificil. Parintii copiilor bolnavi de leucemie isi amintesc ca, in saptamanile dinainte de a fi diagnosticat, copilul lor era mai obosit ca de obicei. Un copil cu leucemie poate avea probleme in a-si continua activitatile la nivelul normal si poate sa nu aiba energia de a face nici macar activitatile lor preferate.
Multi parinti spun ca inainte de a fi diagnosticat cu leucemie copilul a avut o infectie sau o gripa care nu s-a mai vindecat. Rememorand, parintii realizeaza ca, de fapt, copilul a mai avut si altele dintre simptomele de mai sus.
Ce trebuie sa faceti Duceti copilul la medic
Medicul trebuie sa:
· controleze daca nu sunt marite ficatul, splina sau ganglionii limfatici;
· ia sange pentru hemoleucograma completa (cu test diferential).
Analiza sangelui este cruciala pentru diagnostic. O analiza de sange este destul de ieftina si trebuie sa insistati sa fie facuta daca ati citit lista de mai sus a simptomelor si aveti banuiala ca fiul sau fiica dvs. ar putea suferi de leucemie. Daca medicul dvs. nu va da trimitere pentru o analiza a sangelui, mergeti la alt medic. Nu asteptati: leucemia avanseaza rapid si trebuie tratata cat mai repede.
Analiza sangelui unui copil bolnav va arata, cel mai probabil:
· un numar mai mic de celule (hemoglobina scazuta);
· posibil, limfoblasti (celule leucemice, globule albe imature);
· trombocite scazute;
· nivel scazut de celule albe normale;
· limfocite crescute.
Nu uitati ca aproximativ 10% dintre pacientii cu leucemie au analize normale de sange in momentul diagnosticarii. Pentru a confirma leucemia este nevoie de o analiza a maduvei.
Tumora Wilms
Tumora Wilms este o tumora canceroasa pe rinichi, desi nu are nici o legatura cu cancerul renal al adultilor. Este responsabila pentru 6 – 7% din cazurile de cancer la copii. Afecteaza aproximativ opt dintr-un milion de copii sub 14 ani . Este mai des intalnita la copii sub sapte ani. Se trateaza cel mai bine cand este descoperita in stadiu incipient, inainte de a se raspandi in alte parti ale corpului. Tratamentul include operatie, chimioterapie si posibil radioterapie, in functie de stadiul bolii. Rata de supravietuire timp de cinci ani, la copiii tratati de tumora Wilms este de aproximativ 90%.
Semne si simptome
· cresterea in volum a abdomenului si/sau durere;
· greata;
· voma persistenta fara vreo cauza cunoscuta;
· constipatie;
· pierderea poftei de mancare;
· febra fara o cauza evidenta;
· transpiratii nocturne;
· culoare anormala a urinei sau sange in urina.
Copilul dvs. poate avea unele sau toate din aceste simptome. Simptomele sunt consecinta unei tumori la rinichi. Tumora propriu-zisa poate fi palpata uneori. Rinichii sunt localizati spre partea din spate a abdomenului, iar umflatura poate creste in spatele rinichilor sau spre interior, ceea ce face sa nu fie detectata cu usurinta. Uneori, aceste simptome sunt atribuite unei viroze abdominale comune si, prin urmare, sunt lasate netratate de catre doctor.
O mama a povestit ca pe fetita ei o durea piciorul, in partea superioara a coapsei. Ca regula generala, atunci cand simptomele de greata, durere de stomac, voma, dureaza mai mult de cateva zile, sunt motive de ingrijorare si ar trebui sa mergeti la doctor.
Nu uitati ca dvs. sunteti cel mai bun judecator a ceea ce este normal la copilul dvs. in cazul in care copiii se comporta intr-un mod diferit de comportamentul lor normal si prezinta simptome pe care nu le puteti explica, are febra care nu trece cu medicamente impotriva febrei sau are orice alte simptome persistente, luati legatura cu medicul dvs.
Ce sa faceti: Duceti copilul la medic. Medicul trebuie sa faca un examen abdominal. Testele suplimentare pot include:
· analiza sangelui (hemograma);
· test de urina;
· radiografie;
· ecografie;
· urografie si/sau tomografie.
Analiza de sange, testul de urina si radiografia sunt destul de ieftine si in cele mai multe cazuri sunt eficiente in diagnosticarea corecta a tumorii Wilms. La fel ca multe cancere, tumora Wilms progreseaza rapid. Diagnosticul precoce este cea mai buna aparare a copilului dvs. timpul castigat merita costul acestor analize.
Tumori cerebrale
Tumorile cerebrale sunt responsabile pentru 15% din cancerele la copii. Simptomele depind de localizarea tumorii. Intrucat creierul controleaza invatarea, memoria, simturile (vaz, auz, miros, gust, pipait), emotiile, muschii, organele si vasele de sange, simptomele variaza. Cum copiii mici deseori nu se plang de aceste simptome, parintii trebuie sa se bazeze pe observatiile lor pentru a le constata.
Tumorile cerebrale se trateaza chirurgical, cu radioterapie si chimioterapie. In functie de tipul tumorii si de promptitudinea diagnosticului, rata de supravietuire la cinci ani este de 40 – 80%.
Semne si simptome
· frison in absenta febrei ridicate;
· privire fixa, miscari repetitive automate;
· voma persistenta fara vreo cauza evidenta, greata;
· slabiciune progresiva sau pierderea progresiva a abilitatilor;
· mentinerea capului inclinat intr-o parte;
· strabism;
· probleme de mers si de echilibru;
· pubertate precoce;
· intarzieri de crestere;
· apnee in somn;
· probleme de vedere;
· durere de cap, mai ales daca il trezeste pe copil din somn sau se manifesta dimineata devreme;
· durere, mai ales durere de spate, care ar trebui luata in serios la un copil;
· schimbari de personalitate, nervozitate;
· sete excesiva si urinare excesiva (rareori, daca tumora apasa pe glanda pitulara).
Asa cum se intampla cu majoritatea cancerelor la copii, simptomele tumorilor pe creier sunt difuze si provocatoare de confuzii, fiind deseori atribuite unor viroze, probleme neurologice sau chiar probleme emotionale. Multi dintre parintii copiilor diagnosticati cu tumori cerebrale vorbesc despre variatii ale simptomelor enumerate mai sus, simptome care nu aveau cauze aparente si care au persistat cateva luni inainte ca pediatrul sa ceara efectuarea testelor prin care se diagnosticheaza o tumora cerebrala.
Parintii copiilor cu tumori pe creier ii sfatuiesc pe alti parinti sa aiba incredere in presimtirile si instinctul lor. Cand simtiti ca fiul sau fiica dvs. este altfel decat de obicei, duceti copilul la medic. Persistenta simptomelor este, de asemenea, importanta.
Uneori, un profesor de-al copilului observa o schimbare de comportament sau de performanta. Luati in serios profesorii. Oftalmologii sunt uneori specialistii care diagnosticheaza corect o tumora cerebrala, deci se recomanda un consult cand apar probleme de vedere.
In cazul in care copilul dvs. este un bebelus, singurul simptom pe care l-ar putea manifesta este cresterea prea rapida a perimetrului cranian. Intrucat craniul unui bebelus poate creste pentru a face loc unei mase suplimentare (tumora), copilul poate avea capul marit.
Ce sa faceti: Duceti copilul la medic. Medicul ar trebui sa asculte cu atentie descrierea semnelor pe care le-ati constatat la copil si ale comportamentului copilului si ar trebui sa va puna intrebari pertinente. Daca simptomele ridica suspiciuni serioase, trebuie efectuate un test de vedere si alte analize. Tumora probabil ca nu se palpeaza. Medicul ar trebui sa ceara efectuarea altor teste:
· RMN cerebral;
· tomografie computerizata cerebrala.
Probabil ca medicul nu le va cere pana cand nu exclude toate celelalte posibilitati. Orice tumora cerebrala poate fi depistata prin RMN. Unele tumori nu sunt vizualizate la tomografie.
Semne si simptome:
· tumora sau excrescenta in abdomen, torace, gat sau pelvis;
· pierderea poftei de mancare, ameteala, pierdere in greutate, dureri de stomac, constipatie, dificultati de urinare;
· schimbari la ochi: cearcane, o pleoapa cazuta, pupila care nu se contracta, probleme de vedere;
· durere toracica, tuse dificultati de respiratie, tuse persistenta;
· durere sau amorteala a extremitatilor inferioare, schiopatat, incapacitate de a sta in picioare, impiedicare;
· dureri ale oaselor, febra, nervozitate;
· dureri de spate (durerile de spate nu sunt normale la copii).
Cele mai multe tumori maligne solide, cum sunt neuroblastoamele, provoaca umflare sau durere. Simptomele neuroblastoamului variaza pentru ca localizarea tumorii determina simptomele pe care le observa parintii. Majoritatea neuroblastoamelor se gasesc in abdomen. Parintii pot simti o umflatura sau o excrescenta in timp ce isi imbraca sau isi spala copilul.
O tumora in abdomen il poate face pe copil sa se simta balonat, poate provoca dureri de stomac, pierderea poftei de mancare , constipatie si dificultati la urinare. Alte localizari principale pot include capul, gatul sau toracele.
Tumorile localizate la nivelul capului sau gatului pot debuta ca o excrescenta. Copilul poate avea cearcane, asemanatoare unor vanatai in jurul ochilor, sau o pupila care nu se contracta.
Tumorile toracice pot provoca dureri, dificultati de respiratie sau tuse persistenta.
Tumorile care cresc in zona coloanei vertebrale pot provoca dureri, amorteala extremitatilor inferioare, constipatie si urinare cu dificultate.
Simptomele de debut sunt uneori cu caracteristici mai putin specifice, cum ar fi pierdere in greutate, febra sau alte senzatii vagi de rau si, prin urmare, orice semn neobisnuit sau simptom pentru care nu exista cauze aparente trebuie investigat.
In majoritatea cazurilor, cand s-a pus diagnosticul, Neuroblastomul s-a imprastiat deja in afara locului de origine (metastaze). Acest lucru poate provoca uneori simptome ca:
· dureri de oase;
· febra;
· nervozitate;
· transpiratie;
· tensiune ridicata.
Ce sa faceti: Duceti copilul la medic.
Medicul trebuie sa:
· verifice daca exista o tumora palpabila;
· faca o analiza a urinei.
Neuroblastomul secreta aproape intotdeauna substante (catecholamine) care sunt eliminate prin urina. Aceste substante se gasesc in mod normal in urina, dar au niveluri mai ridicate la 95% dintre copiii diagnosticati cu neuroblastom. Detectarea acestor substante se face in urina colectata timp de 24 de ore.
Daca se suspecteaza un neuroblastom, se vor face alte teste, intre care radiografii, ecografie abdominala, tomografie a capului, toracelui si abdomenului, hemograma, teste ale sangelui care evalueaza functia ficatului si a rinichilor, scintigrafie cu MIBG, ecografie a maduvei si punctie medulara.
Leucemia
Leucemia este un cancer al maduvei, miezul spongios al oaselor care produce celulele sangelui. Este responsabila pentru aproximativ 35% din toate cancerele la copii; aproximativ 1 din 1000 de copii este diagnosticat cu leucemie inainte de a implini 19 ani, desi aceasta este mai des intalnita la copiii mai mici de 10 ani.
In cazul leucemiei, celulele albe anormale se divid incontrolabil in detrimentul celulelor normale din fluxul sanguin, celulele albe anormale nu sunt mature si, prin urmare, nu isi pot indeplini functia de lupta impotriva infectiilor. Aceste celule sufoca celulele albe sanatoase, ca si celulele rosii care duc oxigen in corp si trombocitele care controleaza coagularea sangelui.
Leucemia se trateaza cu chemoterapie combinata uneori cu radioterapie. Rata de supravietuire la timp de cinci ani pentru copiii diagnosticati cu leucemie este de aproximativ 70%.
Semne si simptome
· letargie, slabiciune, paloare, ameteala;
· dureri de spate, picioare si incheieturi, dureri de cap, probleme la stat in picioare sau mers;
· vanatai care apar prea usor, sangerari neobisnuite, sangerari frecvente ale nasului, sangerari ale gingiilor, petechii (puncte rosii pe piele);
· infectii repetate, frecvente;
· febra care dureaza mai multe zile;
· lipsa poftei de mancare, pierdere in greutate;
· ganglionii limfatici umflati, stomac balonat sau dur, ficat sau splina marite;
· transpiratii nocturne;
· nervozitate.
Un copil in primele stadii ale leucemiei poate prezenta unele sau toate simptomele de mai sus. Aceleasi simptome sunt atribuite si gripei. Acest fapt face ca diagnosticul sa fie extrem de dificil. Parintii copiilor bolnavi de leucemie isi amintesc ca, in saptamanile dinainte de a fi diagnosticat, copilul lor era mai obosit ca de obicei. Un copil cu leucemie poate avea probleme in a-si continua activitatile la nivelul normal si poate sa nu aiba energia de a face nici macar activitatile lor preferate.
Multi parinti spun ca inainte de a fi diagnosticat cu leucemie copilul a avut o infectie sau o gripa care nu s-a mai vindecat. Rememorand, parintii realizeaza ca, de fapt, copilul a mai avut si altele dintre simptomele de mai sus.
Ce trebuie sa faceti Duceti copilul la medic
Medicul trebuie sa:
· controleze daca nu sunt marite ficatul, splina sau ganglionii limfatici;
· ia sange pentru hemoleucograma completa (cu test diferential).
Analiza sangelui este cruciala pentru diagnostic. O analiza de sange este destul de ieftina si trebuie sa insistati sa fie facuta daca ati citit lista de mai sus a simptomelor si aveti banuiala ca fiul sau fiica dvs. ar putea suferi de leucemie. Daca medicul dvs. nu va da trimitere pentru o analiza a sangelui, mergeti la alt medic. Nu asteptati: leucemia avanseaza rapid si trebuie tratata cat mai repede.
Analiza sangelui unui copil bolnav va arata, cel mai probabil:
· un numar mai mic de celule (hemoglobina scazuta);
· posibil, limfoblasti (celule leucemice, globule albe imature);
· trombocite scazute;
· nivel scazut de celule albe normale;
· limfocite crescute.
Nu uitati ca aproximativ 10% dintre pacientii cu leucemie au analize normale de sange in momentul diagnosticarii. Pentru a confirma leucemia este nevoie de o analiza a maduvei.
Tumora Wilms
Tumora Wilms este o tumora canceroasa pe rinichi, desi nu are nici o legatura cu cancerul renal al adultilor. Este responsabila pentru 6 – 7% din cazurile de cancer la copii. Afecteaza aproximativ opt dintr-un milion de copii sub 14 ani . Este mai des intalnita la copii sub sapte ani. Se trateaza cel mai bine cand este descoperita in stadiu incipient, inainte de a se raspandi in alte parti ale corpului. Tratamentul include operatie, chimioterapie si posibil radioterapie, in functie de stadiul bolii. Rata de supravietuire timp de cinci ani, la copiii tratati de tumora Wilms este de aproximativ 90%.
Semne si simptome
· cresterea in volum a abdomenului si/sau durere;
· greata;
· voma persistenta fara vreo cauza cunoscuta;
· constipatie;
· pierderea poftei de mancare;
· febra fara o cauza evidenta;
· transpiratii nocturne;
· culoare anormala a urinei sau sange in urina.
Copilul dvs. poate avea unele sau toate din aceste simptome. Simptomele sunt consecinta unei tumori la rinichi. Tumora propriu-zisa poate fi palpata uneori. Rinichii sunt localizati spre partea din spate a abdomenului, iar umflatura poate creste in spatele rinichilor sau spre interior, ceea ce face sa nu fie detectata cu usurinta. Uneori, aceste simptome sunt atribuite unei viroze abdominale comune si, prin urmare, sunt lasate netratate de catre doctor.
O mama a povestit ca pe fetita ei o durea piciorul, in partea superioara a coapsei. Ca regula generala, atunci cand simptomele de greata, durere de stomac, voma, dureaza mai mult de cateva zile, sunt motive de ingrijorare si ar trebui sa mergeti la doctor.
Nu uitati ca dvs. sunteti cel mai bun judecator a ceea ce este normal la copilul dvs. in cazul in care copiii se comporta intr-un mod diferit de comportamentul lor normal si prezinta simptome pe care nu le puteti explica, are febra care nu trece cu medicamente impotriva febrei sau are orice alte simptome persistente, luati legatura cu medicul dvs.
Ce sa faceti: Duceti copilul la medic. Medicul trebuie sa faca un examen abdominal. Testele suplimentare pot include:
· analiza sangelui (hemograma);
· test de urina;
· radiografie;
· ecografie;
· urografie si/sau tomografie.
Analiza de sange, testul de urina si radiografia sunt destul de ieftine si in cele mai multe cazuri sunt eficiente in diagnosticarea corecta a tumorii Wilms. La fel ca multe cancere, tumora Wilms progreseaza rapid. Diagnosticul precoce este cea mai buna aparare a copilului dvs. timpul castigat merita costul acestor analize.
Tumori cerebrale
Tumorile cerebrale sunt responsabile pentru 15% din cancerele la copii. Simptomele depind de localizarea tumorii. Intrucat creierul controleaza invatarea, memoria, simturile (vaz, auz, miros, gust, pipait), emotiile, muschii, organele si vasele de sange, simptomele variaza. Cum copiii mici deseori nu se plang de aceste simptome, parintii trebuie sa se bazeze pe observatiile lor pentru a le constata.
Tumorile cerebrale se trateaza chirurgical, cu radioterapie si chimioterapie. In functie de tipul tumorii si de promptitudinea diagnosticului, rata de supravietuire la cinci ani este de 40 – 80%.
Semne si simptome
· frison in absenta febrei ridicate;
· privire fixa, miscari repetitive automate;
· voma persistenta fara vreo cauza evidenta, greata;
· slabiciune progresiva sau pierderea progresiva a abilitatilor;
· mentinerea capului inclinat intr-o parte;
· strabism;
· probleme de mers si de echilibru;
· pubertate precoce;
· intarzieri de crestere;
· apnee in somn;
· probleme de vedere;
· durere de cap, mai ales daca il trezeste pe copil din somn sau se manifesta dimineata devreme;
· durere, mai ales durere de spate, care ar trebui luata in serios la un copil;
· schimbari de personalitate, nervozitate;
· sete excesiva si urinare excesiva (rareori, daca tumora apasa pe glanda pitulara).
Asa cum se intampla cu majoritatea cancerelor la copii, simptomele tumorilor pe creier sunt difuze si provocatoare de confuzii, fiind deseori atribuite unor viroze, probleme neurologice sau chiar probleme emotionale. Multi dintre parintii copiilor diagnosticati cu tumori cerebrale vorbesc despre variatii ale simptomelor enumerate mai sus, simptome care nu aveau cauze aparente si care au persistat cateva luni inainte ca pediatrul sa ceara efectuarea testelor prin care se diagnosticheaza o tumora cerebrala.
Parintii copiilor cu tumori pe creier ii sfatuiesc pe alti parinti sa aiba incredere in presimtirile si instinctul lor. Cand simtiti ca fiul sau fiica dvs. este altfel decat de obicei, duceti copilul la medic. Persistenta simptomelor este, de asemenea, importanta.
Uneori, un profesor de-al copilului observa o schimbare de comportament sau de performanta. Luati in serios profesorii. Oftalmologii sunt uneori specialistii care diagnosticheaza corect o tumora cerebrala, deci se recomanda un consult cand apar probleme de vedere.
In cazul in care copilul dvs. este un bebelus, singurul simptom pe care l-ar putea manifesta este cresterea prea rapida a perimetrului cranian. Intrucat craniul unui bebelus poate creste pentru a face loc unei mase suplimentare (tumora), copilul poate avea capul marit.
Ce sa faceti: Duceti copilul la medic. Medicul ar trebui sa asculte cu atentie descrierea semnelor pe care le-ati constatat la copil si ale comportamentului copilului si ar trebui sa va puna intrebari pertinente. Daca simptomele ridica suspiciuni serioase, trebuie efectuate un test de vedere si alte analize. Tumora probabil ca nu se palpeaza. Medicul ar trebui sa ceara efectuarea altor teste:
· RMN cerebral;
· tomografie computerizata cerebrala.
Probabil ca medicul nu le va cere pana cand nu exclude toate celelalte posibilitati. Orice tumora cerebrala poate fi depistata prin RMN. Unele tumori nu sunt vizualizate la tomografie.
Rabdomiosarcomul
Rabdomiosarcomul este un sarcom extrem de malign, cu evolutie rapida, al tesutului moale, care afecteaza celulele musculare striate nediferentiate. Acest tip de cancer poate aparea intr-o mare varietate de locuri din corp: cap, gat si in jurul ochilor, la extremitati (umeri, brate si picioare), in regiunea pelviana si pe tractul genito-urinar, in torace si la plamani. Rabdomiosarcomul este responsabil pentru 5 – 8% din cancerele la copii si afecteaza de obicei copiii cu varste intre 2 si 6 ani si intre 15 si 19 ani.
Un nodul vizibil sau o umflatura apar in multe cazuri de rabdomiosarcom. Alte simptome depind de localizarea tumorii.
Semne si simptome
· nodul sau umflatura dura si nedureroasa la atingere, in extremitati, in zona inghinala sau in zona vaginului;
· pleoape cazute, ochi umflati, ochi exoftalmici, schimbari rapide ale acuitatii vizuale;
· raguseala, dificultati la inghitire;
· durere abdominala care persista mai mult de o saptamana.
Urmariti nodulii mici care nu dispar in aproximativ o saptamana, ci cresc. Fiti atenti in special la regiunea pelviana, la brate si la picioare. De asemenea, observati orice schimbari la ochi. Rabdomiosarcomul este o tumora care creste rapid si cu cat incepeti mai devreme tratamentul, cu atat prognoza este mai favorabila.
Ce sa faceti: Duceti copilul la medic. Daca doctorul constata simptome de rabdomiosarcom, trebuie cerute urmatoarele teste:
· biopsie de tesut;
· hemograma completa (CBC);
· radiografie;
· tomografie;
· RMN.
Biopsia este un test in care o bucata mica de tesut este prelevata si studiata la microscop pentru a se vedea daca exista celule canceroase. Radiografiile, tomografiile si RMN-ul depisteaza tumorile interne.
Tratamentul pentru rabdosarcom include de obicei operatie pentru indepartarea tumorii, raze si/sau chimioterapie. Rata de supravietuire depinde de localizarea si de stadiul cancerului. Statisticile curente indica o rata de supravietuire la cinci ani de 60% in ansamblu pentru acest tip de cancer.
Limfoame
Limfoamele sunt infiltratii de celule maligne in sistemul limfatic. Sistemul limfatic include ganglionii ci care multi parinti sunt familiarizati, localizati in gat, sub axile si in zona inghinala. Ganglionii sunt doar o componenta a sistemului limfatic, fiind conectati unii cu altii precum si cu splina, timusul, parti din amigdale, stomac si intestinul subtire. Odata ce o malignitate apare intr-o parte a sistemului limfatic, deseori se raspandeste rapid in restul sistemului.
Limfoamele sunt clasificate in Hodgkin si non-Hodgkin. Acestea se diferentiaza dupa tipul celulelor. Ele au simptome similare, cum ar fi: cresterea de volum nedureroasa a ganglionilor limfatici, febra si oboseala. Limfoamele non-Hodgkin sunt mai des intalnite si sunt de cel putin 15 tipuri diferite. Boala Hodgkin apare in general la indivizi cu varste intre 15 si 40 de ani, in timp ce non-Hodgkin apare in general la indivizi intre 30 si 70 de ani. In prezent, limfoamele Hodgkin au un prognostic mai bun decat cele non-Hodgkin. Rata de vindecare variaza in functie de tipul bolii.
Semne si simptome
· ganglioni limfatici umflati, in special la gat, sub axile sau in zona inghinala;
· umflarea fetei;
· slabiciune, oboseala;
· transpiratie, mai ales noaptea;
· febra inexplicabila;
· pierdere de greutate inexplicabila;
· durere abdominala sau balonare;
· durere;
· dificultati de respiratie, tuse ocazionala, uneori dificultati la inghitire.
In cele mai multe cazuri de limfom non-Hodgkin se constata o umflare nedureroasa, dura, a ganglionilor limfatici de la gat, de sub axila sau din regiunea inghinala. Intrucat pot fi afectate si zone extraganglionare, se pot manifesta si alte simptome mai putin specifice. Afectarea tractului gastrointestinal duce la dureri abdominale, icter, diaree, sangerari gastrointestinale si constipatie. Daca sunt afectate splina sau ficatul, acestea sunt marite. Daca este afectata maduva osoasa, se manifesta neutropenie, oboseala, sangerari sau apar frecvent vanatai.
Ce sa faceti: Duceti copilul la doctor, care va face o examinare atenta a copilului si va cere urmatoarele analize:
· hemoleucograma completa;
· radiografia toracelui.
In acest stadiu, la multi copii se va diagnostica o alta maladie benigna. In cele mai multe cazuri. Medicilor le ia ceva timp sa excluda multe alte boli, in special boli ale plamanilor si leucemie. In cazul in care testele initiale confirma suspiciunile de limfom, medicul va poate trimite la un hematolog/oncolog pediatru, care poate sa faca o biopsie a ganglionului sau a tumorii pentru a confirma tipul de limfom.
De asemenea poate fi ceruta o punctie medulara si o tomografie, posibil si alte teste, in functie de situatia individuala a copilului. Limfoamele se trateaza de obicei cu o combinatie de chimioterapie si/sau radioterapie si/sau transplant de maduva. Rata de vindecare variaza mult in functie de tipul de limfom si de evolutia bolii.
Sursa: Asociatia P.A.V.E.L.
